Acest citat mi-a
arătat că orice lucru are o întregime...fiecare lucru sau om sunt pe jumătate
fără un acel ceva ei nu sunt un întreg...și asta ne face să ne gândim dacă tot
ce ne înconjoară are două părți...Și oare noi de care parte suntem? Răul nu
este creat de Dumnezu...el este absența iubirii lui....iar bunătatea sufletului
nostru se îmbină perfect cu aceea parte întunecată și rea care face parte din
noi...Depinde de fiecare persoană ce preferă... să dezvolte în interiorul lui lucruri frumoase sau mai putin frumoase...lucruri
care să ne facă pe viitor mandrii de noi în întregime,nu să lăsăm ca răul să ne
domine,să devenim persoane care nu ar mai ști diferenta dintre intuneric și
lumina,oameni care ar vedea în intuneric mai bine decât atunci când
"soarele " ar răsării...
Sufletul de multe ori
este cel care suferă schimbările atunci când noi luăm anumite decizii asupra
noastra sau a interiorului nostru.Mulți nu știm,poate nici eu nu știu în
totalitate cum să îmi aduc lumina de care am nevoie în sufletul meu/sufletul
nostru, dar stiu sigur ca atunci când am ocazia sa pot dovedii că bunătatea este pe primul loc și
nu răul care l-am putea face,pot spune ca devin un om mai bun.Toate aceste lucruri
negative ne dezvoltă simțurile și gândirea. Fericirea are și ea un loc bine
înrădăcinat în creșterea și dezvoltarea noastră,atunci când sufletul
,,zâmbește’’dar când acest lucru nu își lasă amprenta pe figura tristă pe care noi
toti o avem in unele momente ale vietii si pe care lumea o critică uneori,înseamnă
că nu ești suficient de încrezător în propriile forțe sau nu accepți să
primești și altceva decât ,,umbra’’în viață ta.
