miercuri, 22 octombrie 2014

Cealalta parte a noastra...



                               
   Pe zi ce trece imi dau seama ca suntem  dependente de cealalta parte care ne completeaza, de opusul nostru , tipi care mai de care aranjati cu freze sofisticate si haine chic, camasi care mai de care, iar parfumul lor ne indeamna sa ne intorcem capul dupa ei.

   Iti pui intrebarea de ce te trezesti fericita? Cum sa nu o faci atunci cand dimineata nici nu deschizi bine ochii si pui rapid mana pe telefonul care palpaie si iti apare un mesaj de la el...Cum sa nu te trezesti plina de viata cand sti ca urmeaza lungi conversatii cu persoana care iti da peste cap tot programul?

   Pana si melodiile iti aduc aminte de el...zambet,ochii care te privesc cu dragoste si tot odata cu mister,pentru ca el nu este obisnuit sa se dezvaluie in fata unei fete,dar tu il poti citi ,deoarece ai mai putut deschide si alte persoane la fel ca el,ai reusit sa rasfoiesti” o parte din el si ai fost placut impresionata si asa te indragostesti pe zi ce trece. Incepi sa iti vezi viata fara el si apar acele zile in care uita sa iti trimita un mesaj de „noapte buna” si iti asezi capul pe perna nervoasa si cu 1001 de ganduri care nici nu te lasa sa gandesti limpede, dar ca sa vezi... apare un mesaj frumos tiparit, cu cele mai frumoase cuvinte de parca le-a ales dintr-o carte special pentru „fetele carora ai uitat sa le dai mesaj de noate buna” si asa treci din nou peste micul incident si zambetul reapare.

    Ai contact in fiecare zi cu diversi baieti si observi ceva interesant la fiecare. Pai cum sa nu?..te uiti intr-un punct si din nou te gandesti cum ar fi viata noatra fara ei...fara micile minciuni,fara momentele alea frumoase petrecute alaturi de ei unde si ei se straduiesc sa te faca cea mai fericita fata, fara micile boacane si fara certurile iscate numai din prostii. Iti dai seama ca iti place sa fii fericita,dar sa stii ca esti fericita datorita lui ,nu din cauza ca ti-ai luat o pereche noua de pantofi.

    Esti geloasa si iti spui singura replica pe care o stii ”daca iubesti e firesc sa fii geloasa” dar de ce te gandesti mereu ca poate fii cu alta atunci cand iese la o bere cu prietenii,de ce il suni atunci cand orele se scurg iar el uita sa isi verifice telefonul ,sau este prea absorbit de discutiile cu baietii despre noile masini aparute pe piata,de ce si de ce..?? Cred ca ne putem raspunde singure la aceste intrebari,desi mereu spunem ca avem cea mai mare incredere in jumatatea noastra tot observam ca toate fetele ne mananca din priviri baiatul cand iesim cu el in mall si ne este teama sa nu calce stramb ,desi el iti jura iubire eterna, tu fiind femeie ai gandirea mult mai ampla si intorci un lucru pe 1000 de parti si vezi numai lucrurile rele care se pot intampla.
     
      De ce le oferim iubirea asta sufocanta? De ce nu am putea trai fara ei, desi ne consideram la fel de puternice ca ei? De ce iti place mai mult parfumul lui,iar pe al tau nici nu l-ai mai folosi? Pentru ca, indiferent ca nu vrem sa credem, ei conteaza mai mult pentru noi decat persoana noastra, pentru ca nu ti-ai vedea viata fara el, si pentru ca esti moarta dupa cuvintele lui pline de dragoste.


sâmbătă, 9 august 2014

Întâmplările ne învață cum să ne creăm o lume a noastră...

      Puntem trăi cu speranța că totul poate fi frumos și bun atunci când “visăm cu ochii deschiși”, ne simțim destul de protejați atunci când ne aflăm măcar pentru 5 secunde în “bula” noastră protectoare.

      Aud lumea spunând ca le este mai ușor sa treacă peste monotonia care se crează in fiecare  zi sau pur și simplu le place să vadă altfel lucrurile....Pot spune că și eu sunt printre cei care recunosc ca le place să viseze..și mai simt atât de bine să stiu ca am “o lume a mea” unde ma pot refugia de fiecare data când ceva din ceea ce simt pe pielea mea ma dezamagește maxim…incerc mereu sa vad lucrurile alfel si pur si simplu sa nu fiu nevoită să mai fiu afectată de ceea ce se întamplă in jurul meu sau cu oamenii care se folosesc de bunătatea ta…


       Mereu folosim metafora asta cu “visam cu ochii deschisi” sau “visele devin realitate” eu am inceput să folosesc des “viselema mă fac sa zâmbesc în momentele triste” dar nu ma gandesc la visele alea cand imi doresc să devin cineva sau imi doresc să am ceva…. Nu… mă gândesc de multe ori la partea aia in care evadez din realitatea aia care mă face să realizez ca este mai bine să continui sa visez…

sâmbătă, 5 iulie 2014

Ploaia

   














Ploaia este asemănătoare cu lacrimile..încearcă să spele tot ce îi stă în cale,tot ce udă ar trebui să se cureţe...dar nu se întamplă nimic.Ploaia este liniștită și nu mută sau schimbă nici un lucru...lasă totul la fel asa cum era înainte de a începe să cadă și să stropească...asa și cu lacrimile...ele îți udă obrajii și sufletul, încearcă să se cureţe dar el rămâne tot la fel de încărcat cu lucruri și amintiri neschimbate...totul rămâne neschimbat chiar și după furtuna care s-a dat în interiorul tău și nimic nu schimbă pagubele produse de o" ploaie" prea puternică....mereu ploaia va încerca să spele strada dar niciodată nu o curăță de tot ce ea vrea să scape...mulţi nu acceptăm ploaia și se feresc de ea...la fel cum fugim toţi ca să nu arătăm că suntem slabi pentru că obrajii ni se udă

sâmbătă, 7 iunie 2014

"Nu există intuneric ...ci întunericul este absența luminii din inima noastră"





 Acest citat mi-a arătat că orice lucru are o întregime...fiecare lucru sau om sunt pe jumătate fără un acel ceva ei nu sunt un întreg...și asta ne face să ne gândim dacă tot ce ne înconjoară are două părți...Și oare noi de care parte suntem? Răul nu este creat de Dumnezu...el este absența iubirii lui....iar bunătatea sufletului nostru se îmbină perfect cu aceea parte întunecată și rea care face parte din noi...Depinde de fiecare persoană ce preferă... să dezvolte în interiorul lui  lucruri frumoase sau mai putin frumoase...lucruri care să ne facă pe viitor mandrii de noi în întregime,nu să lăsăm ca răul să ne domine,să devenim persoane care nu ar mai ști diferenta dintre intuneric și lumina,oameni care ar vedea în intuneric mai bine decât atunci când "soarele " ar răsării... 
 Sufletul de multe ori este cel care suferă schimbările atunci când noi luăm anumite decizii asupra noastra sau a interiorului nostru.Mulți nu știm,poate nici eu nu știu în totalitate cum să îmi aduc lumina de care am nevoie în sufletul meu/sufletul nostru, dar stiu sigur ca atunci când am ocazia sa  pot dovedii că bunătatea este pe primul loc și nu răul care l-am putea face,pot spune ca devin un om mai bun.Toate aceste lucruri negative ne dezvoltă simțurile și gândirea. Fericirea are și ea un loc bine înrădăcinat în creșterea și dezvoltarea noastră,atunci când sufletul ,,zâmbește’’dar când acest lucru nu își lasă amprenta pe figura tristă pe care noi toti o avem in unele momente ale vietii si pe care lumea o critică uneori,înseamnă că nu ești suficient de încrezător în propriile forțe sau nu accepți să primești și altceva decât ,,umbra’’în viață ta.

joi, 29 mai 2014

Trecut prezent si viitor


  • Uneori ne este greu să închidem anumite capitole din viaţa noastră.Mai mereu traim in trecut sau ne răscolesc anumite trăiri..avem in suflet anumite sentimente de care nu ne putem" lepăda" nu putem trece peste anumite temeri sau să acordăm incredere persoanelor care ne intră in viaţa, care au anumite pretentii de la noi sau noi avem prea multe asteptări . Uneori stai pe gânduri pierdut undeva departe, undeva unde ai vrea să ajungi cu bine cu picioarele pe pământ. Ai vrea să începi să iti răsfoieşti câte o" carte" de pe raftul inimii, dar probabil iti este teamă să nu dai peste lucruri care nu iti va încânta sufletul... întotdeauna avem pretentii mari de la oamenii noi care intră in viaţa noastră atunci când apar parcă avem mereu nemulţumiri,neînţelegeri,si gânduri murdare care nu ne dau pace să ne bucurăm de momentele care vin si vin....As vrea să imi pot face curăţenie in sentimente si să stiu ce vreau să accept si ce nu as putea suporta pe viitor...dar timpul trece si nu mă mai cunoscut, nu stiu ce vreau, nu stiu ce simt, nu vreau să recunosc că interiorul meu imediat explodează. Nu stiu să dau explicaţii ,nu stiu si nu vreau să aud explicaţii...uneori intelegem că un alt suflet nu poate trece peste trecut asa cum ne intelegem sufletul că si el inca isi caută pacea. Renuntam la trecut atunci cand suntem multumiti de prezent si cu siguranta atunci cand viitorul ni se pare luminos. Timpul se va asterne peste suflet ,peste ganduri si amintiri lasete in urma...si vor iesi la iveala probabil regretele si dorinta sa poti da timpul inapoi.

joi, 10 aprilie 2014

Femeia






      Este un cuvânt destul de mic pentru anumite persoane,iar pentru anumiți oameni acest cuvânt înseamnă un Univers în jurul căruia se învârt o grămadă de "planete", de lucruri frumoase, divine, apreciate și lucruri de condamnat. 
     E ușor să ai înfățișarea unei femei și să trăiești sub numele de "femeie"? Voi ce părere aveți? Aud destul de multe argumente cum că ar fii ușor, cum că noi femeile exagerăm și suntem făcute să ''nimicim'' rasa opusă nouă. 
      O femeie poate atrage prin simplitate cu un zâmbet larg pe față și cu ochii mari care exprimă cu ușurință iubirea sau durerea pe care o poartă în inimă, care este exteriorizată deseori prin privirea ei caldă sau plină de emoții atunci când te privește fără nici un motiv.  
     Să fii femeie nu înseamnă să îmbraci haine sexi, să fi mereu provocatoare, să porți mereu tocuri care  mai de care doar pentru ați etala picioarele lungi care ar întoarce privirea oricărui bărbat. O femeia atrage prin seriozitatea care nu emană foarte multă vulgaritate, o femeie poate fi sexi și într-o rochie și renumitii tenesi , o femeie poate fi frumoasă și atunci când se străduiește cel mai puțin, un strop de iubire și fericire îi poate schimba chipul ei trist imediat într-un chip care arată copilul din ea, sufletul care este alimentat cu iubirea din jur.  
     În spatele oricărui bărbat se află o femeie puternică. Femeia mereu va fi mult mai rezervată și își va atinge mai mereu scopurile pe care le are în viață, prin voință, prin faptul că este o ființă puternică. Creștem și învățam multe de la femeile care ne sunt alături încă de când ne-am deschis ochii. O femeie are răbdare dăruind atât de multe omului de lângă ea încât rămâne fără puteri, fără resurse de iubire sau fericire, dar mereu va găsi puterea să se ridice cu zâmbetul pe buze după fiecare eșec întâmpinat. Mereu vor exista persoane care o vor face și mai puternica pe o femeie. 
    Nu o vei cunoaște niciodată  cu adevărat,dar mereu te va lăsa să o descoperi câte puțin. 

miercuri, 9 aprilie 2014

Niciodată nu e prea târziu să iubești




















       Astăzi am fost plăcut surprinsă să văd doi bătrânei care emanau atâta iubire. Pot să zic că mi-au făcut ziua mult mai frumoasă și să îmi dau seama că pot fi și eu una dintre persoanele norocoase..Deși acele persoane nu erau împreună , încă din tinerețe și pe parcursul timpului după pierderea celui/celei cu care petrecuseră ani de zile,ei și-au alinat sufletul în prezența altei persoane. 
       "Niciodată nu este prea tarziu să iubești" este un citat pe care ar trebui să îl reținem pe parcursul trecerii timpului. De mici suntem crescuți cu multe exemple optimiste sau nu tocmai potrivite,dar de cele mai multe ori invatam de la persoanele mai înaintate în vârstă cum sa pretuim sufletul unei persoane.
    Sunt norocoasă că sunt înconjurată de oameni care se iubesc,se respecta și nu "aruncă" ce s-a "stricat" așa cum facem noi în zilele noastre, ci au incercat in tinerete sa pastreze ceea ce aveau. Iubesc să văd persoane bătrâne care se simt "tinere" atunci când ies pe stradă la plimbare care se țin de mână la fel ca la prima întâlnire, iubesc să văd că au grijă unul de altul la fel de mult ca acum mulți ani când și-au depus jurămintele că vor fi aproape pe veci, iubesc să știu că pot  fi printre persoanele norocoase care ar putea murii ținând persoana iubită de mână, iubesc să văd cum multe persoane au știut și au știut cum să aprecieze sufletul.. 

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Timpul













....cum se măsoară el? Sau în ce măsură trece el peste ființa noastră...? 
 Timpul face parte în permanență in viața noastră. El ne face să ne trezim în fiecare dimineață, totodată el trece cu nerușinare pe lângă noi și nu ne dă timp să facem tot ce ne-am dori..tot el, cel care își lasă amprenta asupra trăirilor noastre, peste regrete, peste lucrurile pe care nu am apucat să le facem... 
 Sufletul este marcat deseori de lucrurile puține pe care le-am făcut sau de lucrurile pe care nu am avut curaj să le facem. Am observat că ne este greu să facem ceva nou, să încercăm să facem ceva pentru noi...Nu suntem deschiși la noi prieteni, la noi schimbări benefice noua...uneori nu renunțăm la ceva ce ne face rău ci acceptăm în continuare ceea ce ni se dă...De ce ne rezumăm numai la puțin? Oare din cauza timpului care de multe ori ne limitează, sau că suntem noi prea lași să încercăm să ne fie bine?....și mereu trăim în trecut și uite așa trece și așa zisul timp.... 
 Trebuie să prețuim mai bine timpul, sufletul și tot ce este mai bine pentru noi să ne dăm noi o șansă și să le dăm și celor din jurul nostru ...nu să fim orgolioși sau să trăim mereu cu impresia că acea persoană are ceva cu noi. 
 Acum recent am avut o discuție cu o tipă..pe care o știam doar din vedere...mă bucur că am putut vorbi și să ne dăm seama că niciuna nu avea nimic una cu cealată, și să îmi dau seama că este frumos să încerci să cunoști oameni noi. 
 Timpul trece, rămâne în inimile noastre dar și viitorul sună destul de compromițător..așa că ar fi bine să fim mai buni unii cu alții..timpul trece și nu se mai întoarce. 

joi, 3 aprilie 2014

Schimbarea









 Uneori pur și simplu încerc să îmi fac o autocaracterizare,să văd cum am evoluat și cum au trecut anii peste mine,și cum și-au așezat amprenta asupra mea.  Am momente când privesc în oglindă o persoana necunoscută mie, văd schimbări, văd cum am crescut și cum m-am dezvoltat fizic,cum infatisarea mea nu mai are aspecte copilărești. Nu mai ating lacrimile care obișnuiau să îmi curgă pe obraz din cauza că mă afectau răutățile oamenilor, nu mai văd copilul care era trist pentru că simțea că nu are suficientă iubire,putere,și care credea că nu este capabil să treacă peste anumite piedici ivite în cale...         
        Această latură nu mai există. Timpul schimbă multe...mai ales sufletul unei persoane,așa cum s-a întâmplat și în cazul meu...din cauza eșecurilor și oamenilor nepotriviți,pe care i-am primit în viața mea,sufletul a suferit multe schimbări,multe "sifonări". Dar ghici ce...toate astea m-au făcut o persoană mult mai puternică,mai încrezătoare în forțele proprii. "Va mulțumesc",vouă celor care ați apărut în viața mea,și ați disparut la fel de repede cum ați și venit,va mulțumesc că m-ați făcut să mă simț o persoană care nu merită foarte multe.   Acum mi-am dat seama datorită multor lucruri câte merit,ce merit și pe cine merit. Merit persoane bune care să mă facă să fiu mai bună de cât încerc să fiu și acum,merit persoane care să îmi dea încrederea de care am nevoie merit persoane care sunt altfel decât toți ceilalți.         
      În timp înveți de ce ai fost lăsat singur atunci când te așteptai mai puțin,înveți că ești un om cu un suflet bun pe care nu ți l-ai descoperit pentru că nu observai lucrurile bune pe care le făceai  oamenilor din jurul tău.           
     Sunt mulțumită de ceea ce sunt...și toți ar trebui să ne iubim pe noi înșine,nu să cerem iubire și respect altora,pana nu vom invata sa ne respectam pe noi.

marți, 1 aprilie 2014

Iubirea












De foarte mult timp am vrut să ating acest subiect.  







            Ce este iubirea? Avem o definiție pentru acest cuvânt?Cred că pe zi ce trece suntem din ce în ce mai dependenți de iubirea primită de la cei din jur,de la părinți,prieteni,surori/frați,bunici(în unele cazuri).  

         Tânjim în fiecare clipă după afecțiune.Când iubești ești într-o lume magică,totul este "roz"în jurul tău și simți că nici o răutate nu te poate doborâ sau lovi din plin. Atunci când în lumea ta "roz"apar și pete de "negru" simți cum inima suferă schimbări radicale,cum se sfâșie și se șifonează de fiecare dată când ești lipsită de iubire.                      De ce l-aș iubi?  E greu să spun de ce,dar aș putea să dau câteva exemple plauzibile. L-aș iubi pentru că aș fi cea mai fericită datorită lui,l-aș iubi pentru că în preajma lui m-aș simți cea mai frumoasă ființă,l-aș iubi atunci când,din când în când,mi-ar arată cât de importantă sunt, pentru că mi-ar arata cât de mult ține la mine.l-aș iubi atunci când m-ar surprinde când m-aș aștepta cel mai puțin. L-aș iubi pentru toate golurile umplute cu afecțiune,afecțiune care ar acoperii durerea lăsată de plecarea anumitor persoane.  Aș sta uitându-mă la el și m-aș gândi cât de "goală"m-aș simți fără el.Mi-aș pune zeci de întrebări până mi s-ar "vindeca" frica de neîncredere. L-aș iubi dacă ar fi el, cel care m-ar iubi pe mine. 

Meschina societate

     





      Cunosc și văd multe persoane care au anumite complexe...de felul cum arată,pentru că au întâlnit mult prea multe persoane care le-au criticat aspectul fizic. 
 De ce lumea este atât de răutăcioasă și atât de "obiectivă" cu cei din jur? Oare ei,cei care critică,iar și iar,au atins perfecțiunea? 

 Cred că majoritatea am fost și suntem complexați,pierzând ore în șir în oglindă  observandu-ne defectele și totodată ne descurajăm cu fiecare zi ce trece. Hmm...oare facem bine că ascultăm bârfele din jurul nostru? Mai ales atunci când suntem conștienți ca ne fac atât de rău...!?  
         Societatea este un mediu în care trăim încă de când suntem concepuți. Imediat cum am "ieșit" la lumină au început și răutățile, și totodată invidia.Mereu întreb lumea din jur...de ce mereu ne complicăm existența!Am primit un răspuns care m-a bucurat ,oarecum,care sună astfel" Ca să ne facem remarcați,și pentru a simți că trăim".Această persoană are dreptate,deoarece simtim că trăim atunci când facem cunoștiință și cu răutatea din jur,atunci avem o mie de sentimente de tristețe,te detești chiar și pe tine însuți...dacă am fi plăcuți de toate persoanele..nu am putea face cunostiinta cu nici un astfel de sentiment și nu am ști câte persoane ne sunt alături cu adevărat. 
 Indiferent cât de slabă/grasă,indiferent de culoare ochilor,de inaltime și de defectele pe care tu le consideri că le detii....Reține!:Ești frumoasă,puternică,deșteaptă. 


sâmbătă, 29 martie 2014

Legatura intre surori.

     





      Dumnezeu m-a binecuvantat cu o familie pe cinste. Cand am venit pe lume am venit impreuna cu sora mea geamana. Desi suntem doua persoane total diferite fizic,pot sa zic ca asta ne poate da o posibilitate sa fim putin mai "unice". Daca fizicul este diferitt nu ma pot lauda ca avem ceva in comun gen caracter....gusturi da ,oarecum, gusturi asemanatoare avem toti....dar cu ea parca totul e altfel,sunt mandra ca imi este sora si ca nu este o simpla "sora" cum spun altii suntem ceva mai aparte. Nu mi-as vedea viata fara ea,ii multumesc lui Dumnezeu ca o am...pentru ca viata totodata mi se pare mult mai simpla cu ea. O iubesc ,o respect, dar totodata certurile si nemultumirile apar din cand in cand pentru ca relatia noastra de "prietenie" nu poate fi numai "roz".
           Desi suntem doua persoane total diferite avem o relatie stransa de prietenie de "fratie" si totul este perfect cand suntem amandoua Nimic nu ne poate "lovi"sau sa ne faca rau asa cum cred si incearca anumite persoane.In viata atunci cand ai pe cineva mult mai aproape indiferent daca este iubitul/iubita,sora/fratele nici o  rautate nu te afecteaza atat de tare. Doua firi diferite dar care se imbina perfect si impreuna formeaza un intreg pe care multa lume nu il poate atinge sau nu il intelege.
            De ce am vrut sa scriu despre ea? Pentru ca am vrut sa subliniez faptul ca familia mereu iti va fi aproape iar prietenii indiferent de cat timp au petrecut alaturi de tine la un moment dat tot te vor parasi,dar tot "raul spre bine" . Asa ca ar trebui sa apreciam mai mult familia si sa ne consideram surorile/fratii ca fiind cele/cei mai bune/buni prietene/prieteni.       
     Din punctul asta de vedere ma simt cea mai norocoasa persoana, pentru ca am alaturi de mine o familie care ma iubeste si am cea mai buna prietena langa mine,atunci cand ma simt cea mai singura persoana din lume. Prietenii vin si pleaca,familia nu ti-o alegi,dar "destinul"mereu ne pregateste ceva bun....si ne indeparteaza de persoanele nepotrivite noua.   


Multumesc pentru tot! Te foarte iubesc!!

vineri, 28 martie 2014

Sufletul

 










    Cu totii avem zile triste,in care nimic nu ne iasa ...ne enervam si lasam totul balta. Dar oare de unde vine tristetea asta fara nici un motiv? Oare pentru ca ne agatam de anumite sentimente si trairi pe care le-am trait in trecut...
       Uneori am momente cand zambesc dar nu simt ca sunt fericita,cand dorm dar sunt din ce in ce mai obosita,cand incerc sa fac"bine"si totul iese nu tocmai perfect.Dar trebuie sa invatam sa ne acceptam starile care se creeaza fara multe motive. Din cate observ pe timp ce trece ne este mai usor sa fim tristi si sa nu zambim ,decat sa fim fericiti si sa impartasim asta cu oameni dragi noua. 
      Hai sa facem ceva in legatura cu starile astea care persista din ce in ce mai mult in viata noastra. Suna destul de bine "Fa curat in inima ta" ,mereu auzim acest termen de "a face curatenie" asa ca am putea sa apelam la acest termen si in acest caz,pentru ca tristetea iese la iveala din cauza trairilor din sufletul nostru gol..si plin de speranta ca totul va fi bine.
     Suntem frumosi si ne sta bine cu zambetul pe buze si cu un suflet plin de bucurii.Exteriorul este oglinda sufletului nostru.