Întâmplările ne învață cum să ne creăm o lume a noastră...

      Puntem trăi cu speranța că totul poate fi frumos și bun atunci când “visăm cu ochii deschiși”, ne simțim destul de protejați atunci când ne aflăm măcar pentru 5 secunde în “bula” noastră protectoare.

      Aud lumea spunând ca le este mai ușor sa treacă peste monotonia care se crează in fiecare  zi sau pur și simplu le place să vadă altfel lucrurile....Pot spune că și eu sunt printre cei care recunosc ca le place să viseze..și mai simt atât de bine să stiu ca am “o lume a mea” unde ma pot refugia de fiecare data când ceva din ceea ce simt pe pielea mea ma dezamagește maxim…incerc mereu sa vad lucrurile alfel si pur si simplu sa nu fiu nevoită să mai fiu afectată de ceea ce se întamplă in jurul meu sau cu oamenii care se folosesc de bunătatea ta…

       Mereu folosim metafora asta cu “visam cu ochii deschisi” sau “visele devin realitate” eu am inceput să folosesc des “viselema mă fac sa zâmbesc în momentele triste” dar nu ma gandesc la visele alea cand imi doresc să devin cineva sau imi doresc să am ceva…. Nu… mă gândesc de multe ori la partea aia in care evadez din realitatea aia care mă face să realizez ca este mai bine să continui sa visez…