Viitorul poate fi prezent!?

                             Viitorul poate fi prezent!?         Este o intrebare care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe noi toti....Majoritatea persoanelor, chiar si eu, si tu , visam sa ne planificam viitorul; ne imaginam cum ne-ar place sa arate sau cum sa decurga. Inevitabil incercam sa controlam asa zisul "viitor" prin fapte facute in prezent, cu fapte si cunostiinte care le dezvoltam cu fiecare zi care se scurge.          Din pacate nu avem cum sa ne construim in totalitate viitorul, dar putem lucra la el zilnic , cum e aceea premisa "cum iti asterni , asa dormi".           In concluzie, viitorul poate sa fie prezent, deoarece fiecare zi scursa participa la cladirea unui viitor bun  si asa cum ni-l dorim.Viitorul vine cu bune cu rele,  inevitabil te cuprinde si pune stapanire pe prezent...prezentul ramane in urma , iar viitorul se va numi prezent!         

"..daca as stii eu ce e in sufletul tau...as ajunge departe.." Aceasta replica m.a pus puțin pe gânduri.... Unele persoane vor sa iti știe "interiorul" dar.... ori e prea încurcat ori e ocupat, ori nu dai voie sa se intre acolo... Probabil aceea persoana ar trebuii sa fie foarte bine "camuflata" cu mănuși... Papucei speciali pentru a nu pătrunde cumva alți "paraziți" în intimitatea ta... Îl poți numi un jurnal...dar care are un lacăt ceva mai greu de spart. De ce ar fi bune mănușile?? Pentru a nu lasa amprenta asupra "lucrurilor" pentru a nu putea sa iti lase o urma greu de "curata" care probabil nici cea mai eficienta soluție de curat nu va putea sa scoată "pata" lăsată de acel individ.... E atât de întortocheat tot ce se întâmplă în cămărutele acelea încât nici tu deținătorul suprem nu poți sa le pui în ordine și sa le înțelegi. Asa ca lacătul nu este disponibil pentru spargeri... Indiferent de masurile luate... El știe sa protejeze interiorul... Jurnalele pot fi sparte și furata intimitatea dar inima este un jurnal prea dur, prea rece, prea greu, de atins. Replica mea.... Poate așteptai asta... "dacă ai știi ce este înlăuntru ar insemna sa te afli acolo" probabil avea propria camera.. Umbla fără camuflare.. Fără mănuși fără nici o măsură de precauție... Iar tu ai fi umblat în fiecare zi cu el acolo fără sa iti pun întrebări sau fără sa nu fi sigură ca se merită încă o "greutate" în plus.

Ai încercat sa stai de vorba cu tine? Sa vezi ceea ce este în neregula cu interiorul tău??.. 











Poate ca da, dar atunci ai fi sigur de ceea ce ți se întâmplă... Poate ca nu ai stat și de aceea nici tu nu te înțelegi... De obicei, ești obișnuit sa fi un întreg, atunci când iubești sa iubești în totalitate , atunci când urăști sa urăști cu toată ființa ta, sau atunci când ești trist sa fi prea cuprins de acest lucru fără a lăsa fericirea sa te domine .. Dar acum se da o bătălie în interiorul tău... Si totul se întâmplă cu jumătăți de lucruri... Esti fericita, dar tristețea își pune amprenta pe tine, vrei sa iubești dar nu știi ce sa alegi sau ai dileme în legătură cu ceea ce alegi, vrei sa nu te mai implici și sa încerci din nou sa fi un întreg, nu sa fi compusa din jumătăți diferite pentru ca te simți confortabil în propriul corp. Inima, cred, ca și-a luat o mica vacanta și probabil a intrat și în renovări... Vrea sa iti ofere mai multe oportunități și sa își construiască încă câteva cămarute unde sa iti adăpostezi oamenii dragi ție care încă fac parte din viata ta... Si vrea sa pună lacate pe ușile camerelor de unde nu vrei sa plece cei care dețin acel loc... Acum ca încerci sa vezi și în interior, cum te simți? Îți e mai bine sa știi ca inima se pregătește..? Îți e mai ușor sa alegi? Sau încă mai ai nevoie de timp pentru a vedea ceea ce e bine sau rău... Faci greseli?...O fac toți , iubești... Toți o fac... Urăști ceea ce simți? Probabil și alții trec prin asta... Ei cum și-au găsit "liniștea"? Asta te întrebi tu și poate încă 100pe lângă tine... Probabil timpul vindeca și rezolva lucruri... Poate încă nu ești destul de"copt" pentru a te intelege sau poate ca te-ai uitat prea mult în oglinda și ți-ai observat doar înfățișarea și nu ai primit și dincolo de ea, nu ai observat ca interiorul tău a decis singur sa ia masuri și sa facă anumite schimbări... Acum se lucrează intens la acest lucru... Dar exteriorul tău trebuie sa fie impecabil atunci când ieși în societate, asa ca maine e o alta zi în care trebuie sa zâmbești, sa comunici și sa nu spui ceea ce te apasă, probabil nu vor fi multi care te vor înțelege sau mai simplu nu le va pasa. Asa ca adopta masca/atitudinea iubita de toată lumea, lăsa-i sa te descopere, dar nu uita sa înveți sa te citești și sa te răsfoiești singura. Nu aștepta să o facă lumea din jur pentru ca atunci apar nelămuririle legate de personalitatea ta. Invata sa accepți lucrurile și pe jumate, invata sa nu mai ai așteptați mari pentru a nu risca sa fi dezamăgită, viata nu te întreabă atunci când îți dăruiește sau iti ia ceva.

" Zambetul este cea mea bună masca a ta?..Reusesti de cele mai multe ori să fi păcălit sau tu să păcăleşti la rândul tău lumea din jur cu "o linie curbată" frumos pe chipul tău care inca are puterea de a-l susţine si il susţine atât de bine incat nu se poate curba in sens opus, ci isi păstrează statutul pentru care a fost creat. Toti iti admiră zambetul si râsul colorat...dar ei nu pot patrunde si dincolo de aparenţe, nu văd că te uiţi pierdut prin oameni că esti imediat secat de atâtea intrebari la care nu găsesti răspuns numai o consolare gen" asa a fost să fie" urmat de un suras strengar. "

Ii atingi mâna si iti apar nenumărate sentimente,te simţi precum ai face prima dată cunostintă cu o lume nou,nu tocmai cunoscută ţie...il atingi iar si te simţi ca si cum ai atinge coperaţiile unei cărţi noi..necitite, faci contact cu ceva nou si te simţi nesigură, il atingi iar si "coperta" parcă nu iti mai pare atât de străină dar astepti să poţi deschide pentru a avea siguranta că o citii. Astepti să nu mai fie totul misterios si să te simţi in siguranţă, iţi ocroteşte mâna intr-a lui...la fel cum coperta apara filele si nu le lasă să se deterioreze..te simţi familiarizata cu afecţiunea pe care ţi.o poartă, dar de fiecare dacă când te ia de mâna il simţi străin si vrei să il răsfoieşti că pe o carte din noi si din nou.