Ploaia este asemănătoare cu
lacrimile..încearcă să spele tot ce îi stă în cale,tot ce udă ar trebui să se
cureţe...dar nu se întamplă nimic.Ploaia este liniștită și nu mută sau schimbă
nici un lucru...lasă totul la fel asa cum era înainte de a începe să cadă și să
stropească...asa și cu lacrimile...ele îți udă obrajii și sufletul, încearcă să
se cureţe dar el rămâne tot la fel de încărcat cu lucruri și amintiri
neschimbate...totul rămâne neschimbat chiar și după furtuna care s-a dat în
interiorul tău și nimic nu schimbă pagubele produse de o" ploaie"
prea puternică....mereu ploaia va încerca să spele strada dar niciodată nu o
curăță de tot ce ea vrea să scape...mulţi nu acceptăm ploaia și se feresc de ea...la fel cum fugim toţi ca să nu arătăm că suntem slabi pentru că obrajii ni se
udă
