Timpul

....cum se măsoară el? Sau în ce măsură trece el peste ființa noastră...? 
 Timpul face parte în permanență in viața noastră. El ne face să ne trezim în fiecare dimineață, totodată el trece cu nerușinare pe lângă noi și nu ne dă timp să facem tot ce ne-am dori..tot el, cel care își lasă amprenta asupra trăirilor noastre, peste regrete, peste lucrurile pe care nu am apucat să le facem... 
 Sufletul este marcat deseori de lucrurile puține pe care le-am făcut sau de lucrurile pe care nu am avut curaj să le facem. Am observat că ne este greu să facem ceva nou, să încercăm să facem ceva pentru noi...Nu suntem deschiși la noi prieteni, la noi schimbări benefice noua...uneori nu renunțăm la ceva ce ne face rău ci acceptăm în continuare ceea ce ni se dă...De ce ne rezumăm numai la puțin? Oare din cauza timpului care de multe ori ne limitează, sau că suntem noi prea lași să încercăm să ne fie bine?....și mereu trăim în trecut și uite așa trece și așa zisul timp.... 
 Trebuie să prețuim mai bine timpul, sufletul și tot ce este mai bine pentru noi să ne dăm noi o șansă și să le dăm și celor din jurul nostru ...nu să fim orgolioși sau să trăim mereu cu impresia că acea persoană are ceva cu noi. 

 Acum recent am avut o discuție cu o tipă..pe care o știam doar din vedere...mă bucur că am putut vorbi și să ne dăm seama că niciuna nu avea nimic una cu cealată, și să îmi dau seama că este frumos să încerci să cunoști oameni noi. 
 Timpul trece, rămâne în inimile noastre dar și viitorul sună destul de compromițător..așa că ar fi bine să fim mai buni unii cu alții..timpul trece și nu se mai întoarce.