Uneori pur și simplu încerc să îmi fac o autocaracterizare,să văd cum am evoluat și cum au trecut anii peste mine,și cum și-au așezat amprenta asupra mea. Am momente când privesc în oglindă o persoana necunoscută mie, văd schimbări, văd cum am crescut și cum m-am dezvoltat fizic,cum infatisarea mea nu mai are aspecte copilărești. Nu mai ating lacrimile care obișnuiau să îmi curgă pe obraz din cauza că mă afectau răutățile oamenilor, nu mai văd copilul care era trist pentru că simțea că nu are suficientă iubire,putere,și care credea că nu este capabil să treacă peste anumite piedici ivite în cale...
Această latură nu mai există. Timpul schimbă multe...mai ales sufletul unei persoane,așa cum s-a întâmplat și în cazul meu...din cauza eșecurilor și oamenilor nepotriviți,pe care i-am primit în viața mea,sufletul a suferit multe schimbări,multe "sifonări". Dar ghici ce...toate astea m-au făcut o persoană mult mai puternică,mai încrezătoare în forțele proprii. "Va mulțumesc",vouă celor care ați apărut în viața mea,și ați disparut la fel de repede cum ați și venit,va mulțumesc că m-ați făcut să mă simț o persoană care nu merită foarte multe. Acum mi-am dat seama datorită multor lucruri câte merit,ce merit și pe cine merit. Merit persoane bune care să mă facă să fiu mai bună de cât încerc să fiu și acum,merit persoane care să îmi dea încrederea de care am nevoie merit persoane care sunt altfel decât toți ceilalți.
În timp înveți de ce ai fost lăsat singur atunci când te așteptai mai puțin,înveți că ești un om cu un suflet bun pe care nu ți l-ai descoperit pentru că nu observai lucrurile bune pe care le făceai oamenilor din jurul tău.
Sunt mulțumită de ceea ce sunt...și toți ar trebui să ne iubim pe noi înșine,nu să cerem iubire și respect altora,pana nu vom invata sa ne respectam pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu