Nu prea am vorbit despre mine, despre ce este în sufletul meu,
doar uneori față de anumite persoane în care am avut încredere pentru a le pune
sufletul pe tavă, împreună cu trăirile mele din copilarie.
Deși poți părea un om slab atunci cand te destăinui cuiva, este ca o
eliberare pentru tine și pentru
suflet și nu în ultimul rând poți lăsa ca trăirile tale să îi
invețe câte ceva.
De mică am
fost un copil complexat, care a creat un adult nesigur și cu multe frici interioare. Un
adult cu zambet larg, care se temea să nu piardă oamenii de
lângă el, neștiind că oamenii răman atunci când sunt potriviți pentru suflet și nu sunt toxici. Mi-am găsit mereu
defecte, mă simțeam inferioară copiilor de la scoala.
Totul a
început cred, de prin școala generală. Și la
scoală și în fața blocului a existat întotdeauna câte un copil care să facă
"mișto" de "dinții mei de castor", iar asta m-a făcut să mă
consider un om urat. Eram copilul care râdea
doar în casă, de frică să nu fiu privită ciudat de societate, deoarece toate
privirile erau ațintite asupra maxilarului meu imperfect. Dacă, fără sa vrei,
îmi aruncai o
privire, mă fofilam imediat crezând că toată atenția este asupra gurii mele.
OooOoooodaaaa, o
mare prostie, știu. Doar că, copil fiind, asta durea al naibii de tare. Și uite
că încă mai
am de tras pană să mă simt vindecată. Chiar dacă acum am 24 de ani.
De ce scriu aceste randuri?
Vreau ca tu, cititorule,
să înveți să te iubești și să te accepți fix așa cum esti. Am ajuns la
concluzia că numai așa poți avea o viață sănătoasă. În poza de mai sus
sunt eu, asta ca exemplu că m-am complexat degeaba, degeaba am băgat în seamă
miile de răutați, degeaba "am crescut" un adult firav.
Am văzut mulți oameni
frumoși doar pe exterior. Am întalnit oameni mai puțin frumoși fizic, dar cu privirea blandă și zambetul plin de iubire,
ceea ce îi transforma în cei mai frumoși oameni care
îți puteau transmite atâtea sentimente.
Din păcate, societatea a
crescut mulți oameni cu diferite principii. Fără să își dea seama,
unii părinți le-au arătat
copiilor că este important statutul social, culoarea pielii, ce telefoane butonează și ce haine poartă, iar
asta urăsc cel mai mult, deoarece pană și în
zilele noastre întalnim copii excluși de diverși indivizi, copii care nu sunt
chemați în diverse locuri, sunt barfiți,
neacceptați și priviți de sus de ceilalți. Și din păcate acești copii vor
crește cu multe îndoieli despre felul lor de a fi și despre cum arată. Își vor
pune "n" întrebări în legătură cu ce este în-neregulă cu ei. Și mă întreb, oare, nu este păcat să dezvoltăm nesiguranța în
viitorii adulți?
Prin acest articol în mare le mulțumesc copiilor care au făcut parte din
copilăria mea. Deși au
lăsat destule urme, au scos ceea ce este
frumos în mine.
Învață să te iubești și
să iubești tot ceea ce te înconjoară . Învată să respecți și să oferi apreciere de la natura care ne înconjoară, de la animale, de la oameni până la sufletele oamenilor .
Asta de fapt te face un om frumos, felul cum iubești, felul cum privești
oamenii, felul cum le zambești.
Defectele ne fac unici. Iar asta într-o bună
zi o să îți arate cât de
norocos ești ca și om și ai să devii omul
perfect în ochii multora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu